Moderat de ♥●°~°ΦMy_lOv3_BiLlΦ°~°●♥, Ich_Liebe_Tom_Kaulitz, kishifu_lov3th, tomysta kaulitz
Autor
Mesaj
Pagini: 1
Miku_I
•°•BeBe•°• Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 7
Pun si eu un fic Pun juma din el adik din cat am scris pana acum O sa mai pun si next
Michiko Ichihara
Inchide ochii si incearca sa se trezeasca intr-o lume paralela. Cateva secunde si cosmarul incepe, trezindu-se intr-o casa mare si spatioasa, rece si hoala, iar zgomotele bizare ce se aud patrund pana in adancul atomului. O mana pe umar, vaga, uscata si dura, inima se sperie si se ascunde parca de corp, incercand sa dispara. Privirea speriata cade pe geam. Afara, picuri sinistrii se scurg de pe streasina care pare de plumb, curgand pe geamul spart cu forme deformate de stafii, in care se reflecta imaginea stramba a monstrului din spate. Geamul se clatina cu un scartait ce se simte pana in strafundul timpanului. Peretii par a cadea din toate partile asupra unul chip de inger intr-o incapere ce se transforma in smoala neagra, care se scurge cazand fierbinte pe pielea alba. Imaginea de mai devreme se reflecta ca un trecut, pe care il inlatura viitorul lor. Lor…unul e in spate.Vocea infricasotatoare ca a unui varcolac ragusit se aude rasunand cu un ecou dur: "Esti a mea". Corpul paralizeaza nemairaspunzand la incercarile grele de a scapa de povara grea a mainii pe apasa pe umarul mic. O unghie adanca incearca sa se infiga in carnea frageda, dar pielea pare de fier, nedandu-i voie. Doi colti ca de dinozaur se vad, care dau parul sangeriu intr-o parte, apropiinduse de gat, patrunzand si iesind dupa cateva secunde cu pete rosii. Durerea incepe, dar corpul nu reactioneza inca. Ochii albi de nea ai fetei se inchid, si cade moarta pe podeaua plina de sange rosu de copila pura, amestecat cu sange negru de vampir.
Dimineata m-am terzit in noul dormitor de marime medie al unui Zgarie Nori din New York. De cateva zile, de candmae mutasem aici, la mama, o actrita a lumii moderne, implicata de la 10 ani in lumea starurilor, care cucerise inimile tuturor, prin naturaletea si frumuetea de diamant cu care fusese daruita. Timp de 5 ani, statusem in Japonia, la tata, si el un important om al afacerilor, un bancher renumit, dupa care s-a mutat in Australia la matusa sa, unde a mai stat inca 5 ani. La varsta de 14 ani, cat avea acum, mama ei, o luase in New York, pentru a-i imbunatatii studiile la o scoala renumita. In noaptea trecuta avusesem un cosmar. M-am ridicat din patul mare si alb, si m-am uitat in oglinda.Am vazut un chip plapand, niste ochi mari, o fata cu pielea alba si catifelata, imbracata intr-o rochie alba. M-am uitat mirata. Pentru cateva secunde am avut impresia ca nu's eu, dar dupa ce m-am convins, m-am intins ca o pisica. De cateva zile aveam acelasi cosmar. Cineva incerca sa-mi faca rau. Imi lasia ochii spre pamant si vazu ca rochia era putin zgariata, si murdara. Pe mana avema o pata rosie.Ma dusei in baie, si facui dus. Pata rosie nu disparea. Avea o forma ciudata. Era ca un scris vechi. Era ca o inscriptie pe un papirus egiptean. Incercsema sa frec, dar nu se putea sterge. Parea a fi imprimata. Ma gandi, dar nu-mi aducema aminte sa-mi fi facut vreun tatuaj. Iesisem repede din dus, imbracandu-ma in mare graba, luand telefonul si o sticla cu apa. Inchisie apartamentul cu zgomot, si intri in liftul gigant, in care ma asezia si asteptai cuminte sa ajunga jos. Cand iesi afara, ramasei putin uimita, dar mersei inainte. Nu cunoasteam locurile, nu cunosteam oamenii, dar mergema. Nici eu nu stim unde. Acest zgomot, oamenii care misunau in toate directiile ca furnicile in musuroi,ma speriau, dar tot odata imi dadeau putere sa mearga mai departe.Ma uitai inapoi, vazand cum las in urma giganticul "bloc". Imi adusei aminte de cand eram mica, de vremurile cand stateam cu tatal meui, intr-un apartament tot asa de mare, dar nu si la acea inaltime, cand eram mica si imi citea povesti...imi adusei aminte de matusa, care ma lua in fiecare zi langa semineu, si imi pieptana parul, iar vara, cum mergema cu unchiul la pescuit, pe un lac linistit, ce parea a fi o oglinda special creata pentru cerul senin si albastru. Intrai intr-un parc, si ma asezai pe o banca. Ma lasai pe spate, punandumi ochelarii de soare in ochi si privind cerul.Norii rari si albi de vata trec rasfirand lumina de argint ce imapanzea din ce in ce mai mult cerul. Naduful cuprine dintr-o data atmosfera. Sfarsit de iunie.Isi indreapta privirea in zare, unde natura muta si totusi plina de glasuri, imposibila si totusi atat de seducatoare picteaza un tablou care farmeca. Isi ridica ochii spre trecatori. Fiecare e adancit in treburile sale. Fiecaruia ii pasa doar de el. "Oare toti oamenii sunt asa?"…"De ce sunt asa de ciudata?"…"Nu esti…"…"Crezi?"…"Poate…iti e or de tatal tau?"…"Da…."…"Ar trebui sa ai prieteni…"…"Nu pot…sunt noua…eu nu-mi pot face prieteni…nu stiu cat stau aici…" Vorbeam cu mine…vorbeam cu dublura mea…cu mine cea din interior…cu sora mea geamana, cu inima…vorbem cu mine insasumi... Timpul trecea. O zi calda de vara…pierduta in noianul amintirilor si al viitorului. Intr-un tarziu ma hotarai sa ma ridic. Amurgul aproape ca se nastea din apele line, punea o umbra usor albastrie, usor rosiatica, pe neclintitele intinderi, care acum devenisera pustii. Scoate din gentuta verde pal, o vedere, o fotografie, o amintire ce s-a strecurat ca o otrava. Albia raului lenes, seamana cu larga viata a unora. Totul se intuneca. Ai fi zis ca te aflii sub o imensa bolta de templu, in care nu mai strabatea inlauntru lumina ogviala a cerului. Dupa ce inspirai inca odata aerul curat de padure, probabil, singurul loc in care mai era curat din acest mare oras, formai un numar, si la cateva minute o masina afla in fata mea. Soferul iesi din masina si imi deschise politicos portiera. Eu intrai lenesa si sma rezemai de geamul fierbinte. Parul negru ca abanosul, depletit si lasat sa cada in cascade de bucle pe umerii goli, ochii negrii, buzele rozalii aprins, ma faceau sa par un inger. Inchise ochii si atipi pentru cateva minute. Ma trezi bruscata, si cu o durere groaznica la picior si la cap. Imi dusei mana la frunte, apoi la ochi privindu-o. Ma uitai in jurul meu. Vedea crengile unui copac imans patrunzand prin geamuri, iar pe sofer intins si sangerand. Scosei din nou telefonul, si suna la salvare. Nu ma ganeam la ea. Parca durerea mea era imposibila. Dupa cateva minute in care asteptai salvarea si incercai sa-i stearga mana soferului se sange, eram intr-un pat de spital, cu o perfuzie in mana, si cu 2 asistente langa mine. Pe usa intra un domn inalt, iar langa el era o femeie. Era mama . Incercai sa deschida ochii mai bine, dar eram bandajata, asa ca ii inchisei la loc. Vocea lina a doctorului se auzea in toata incaperea ca un ecou. Incerca sa-i explice mamei indurereate, ca fata nu avea decat cateva zgarieturi, si ca se va face bine, dar are nevoie de odihna. Cuvintele acestea nu o linistira doar pe mama, ci si pe mine, care adormii cu zambetul pe buze, simtind mana mamei cum ma mangaia pe obraz. Peste cateva ore, ma trezi bulversata. Abia acum imi dadeam seama de ce se intamplase cu adevarat. Nu mai aveam perfuzia, iar piciorul nu ma mai durea. Ma simteam ametita. Noaptea se mai limpezise si cerul plin de stele incepuse sa alunge intunericul gros. Norul gandurilor mele s-a spulberat cum se impratie storlul speriat de pasari. Incet incet incepusem sa analizeze fiecare lucru ce ma inconjra. Ma plimbai prin salonul rece. Pe o masuta, un buchet de flori, cu un biletel. Il citi :"La multi ani! Desi e ziua ta, esti in spital. Sa te faci bine cat mai repede. Cu drag, Bill fratele tau."Alaturi, o cutie cu bomboane pe care scria"Aceste bomboane sa te indulceasca asa cum ne-a indulcit pe noi venirea ta pe lume. Cu drag, fratele tau Tom.". Bulversata, ma uitai prin camera. Nu era ziua mea. Nu aveam frati. Vazui intr-un colt, un pat. In el, dormea cineva. Ma asezai pe margine, si vazui ca era o fata. Nu vrusei sa o scoal, desi cand ma ridicai, aceasta se scula si ea, aprinzand lumina unei veioze din apropiere. 'Buna' 'Buna…Cine esti?' 'Emily. Tu?' 'Ma cheama Michiko' 'Ciudat nume' 'E Japonez' 'Wow. Super. Esti din Japoinia? Cum de stii Engleza? Cum ai ajuns aici? Cine esti?' 'Stai mai usor. o bruscai eu, exact atunci cand Emily vroia sa puna o alta intrebare.' 'Bine.' 'Nu sunt chiar din Japonia. De fapt tatal meu e Japonez, iar mama e englezoaica. Ma tot plimb prin tari, si am ajuns si pe aici. Cati ani ai?' '8 , tu?' '14' 'Cum de ai ajuns aici?' 'Nu-mi amintesc prea bine…eram intr-o masina…dormeam…si visam ca cineva imi tot zicea o sa mori…trebuie sa mori…' 'Micuta fetita Emily tresari.' 'Nu te speria. Oricum a fost un cosmar.' 'Poate…' 'Am vazut astea pe masa…sunt pentru tine…' 'Mersi' 'Mirosi adanc florile, niste minunati trandafiri albi, si gusta din bomboanele cremoase.' 'Vrei?' 'Nu, mersi…' 'Sunt de la Bill si Tom, mi-e asa dor de ei…' 'Cine sunt?' 'Fratii mei' 'Tu de unde esti?' 'Germania, dar stau aici de 4 ani' 'Wow…ce frumos sa ai frati..' 'Ii iubesc mult. Imi fac multe cadouri. Ii urmaresc mereu la tv. Bill are o voce foarte frumoasa, iar Tom stie sa cante bine la chitara.' 'Sunt cantareti?' 'Da. Canta intr-o formatie, in care mai sunt inca 2, Georg si Gustav. Si ei canta frumos. Bill si Tom sunt gemeni. Uite o poza cu ei. O tin mereu la mine. ' 'Super…nu seamana deloc…' 'Au stiluri diferite, dar sunt foarte apropiati' 'Super…' 'Tu nu ai frati sau surori?' 'Nu. Cum se numeste formatia?' 'Tokio Hotel' 'Wow…Cred ca amauzit de ei…in Australia toate fetele erau innebunite dupa ei…adica…mai exact Bill si Tom' 'Imi imaginez Am fost si eu odata cand veneau din America, pe un aeroport din Germania,si erau multe fete care tipau.' 'Sunt atat de penibile. Bill mereu zice ca ar face orice sa nu mai planga…multe fete pe taie,se calca in picioare pentru un autograf…' 'Oribil' 'La concerte e si mai rau' 'Eu nu prea am fost la concerte.Ma refer in general. Urasc locurile cu multa lume Ma sufoca' 'Ai reptate Iar la varsta mea…' 'Incepura amandoua sa rada.' 'Mi-e somn' 'Culca-te.Mai vorbim maine' Ma ridicai din patul fetei, si ma indreptai spre fereastra. O deschisei putin, iar vantul usor de vara navali in interior, desfacandumi parul in mii de suvite. O adiere simple ar totusi atat de complexa…adierea usoara a noptii managaie fruntea si obrajii dand senzatia de unaer plin de petale de flori, aer plin de miresme imbalsamate cu aerul poluat…aerul noptii… M-am ridicat putin peste pervaz. In fata mi se dezvaluia o lume in care aveam sa traiesc…o lume necunoscuta…o lume…mistica…desi acum nu-mi dau seama... Peste cateva minute intru in patul moale, desi rece…rece….al spitalului…unora le e frica de spital…se sange…de medici…urasc spitalele…de ce? Dimineata aurita se arata printre norii cu tivituri de pupura. Pulsatia enigmatica a vietii incepuse. 'Wow…cemulta lume' 'Buna dimineata' 'Te-ai trezit? E abia…10?!' 'Da.E 10. ' 'Ce mult am dormit' 'M-a sunat Bill si mi-a zis ca vin sa ma viziteze. O sa-ti fac cunostinta cu ei' 'Ei?' 'Vine si Tom' 'O sa…cu…Th?' 'Mersi…sunt incantata' 'Se vede Ti-a placut vreodata de ei' 'Nu…adica…' Rosisem. Fi serioasa Miko, stai in fata cu o fata de 8 ani. Ce stie ea? 'Ai rosit. Deci ti-au placut, s-au poate ca iti plac' 'Ba nu' 'Mda…' Gata Miko, desi are 8 ani, stie mai multe, noooormal, de la fratii ei. Oare? 'Stai. Ma suna Tom' Cateva minute cat ea vorbii la telefon, imi trecura multe idei prin minte. 'Vin in 2 minute Sunt la parter ' 'O da…' 'Si, care ti-a placut? 'In trecut…eu…am…' Pur si simplu nu puteam. Nu puteam sa-i spun totul. Nu acum…Stateam si ma uitam…in trecut…amintirea se urca in adancul inimii. Obataie usoara in usa. Ce repede au trecut 2 minute… 'Hey, printes-o, ce mai faci?' 'Toooom! ' si Amy(Emily) tasni in bratele unui baiat inalt, blond, si vesel, pupandu-l pe ambii obraji 'Doctorul a spus ca putem sa te luam acasa, aici avem biletul de iesire' 'Billl' spuse aceasta la fel de vesela tragandu-l inca pe Tom de dreaduri 'Au' 'Ce mai faci?' 'Bine, ma simt foarte bine' 'Ma bucur' 'Deci…mergem?' Exact atunci intra mama pe usa. 'Miko, doctorul a spus ca puôti pleca, masina te asteapta jos, mergem?' 'Un moment doamna'spuse Amy lunadu-ma de mana 'Da?' 'O puteti astepta jos, am ceva de vorbit cu ea', si toti pufnira in ras 'Bine…sa nu stai mult' 'Bine' Ma rosisem…eram…wow… 'Bill, Tom,ea e Miko, o prietena de-a mea. Ne-am imprietenit aseara cand am vorbit multe' 'Buna' Wow, baietii asta se acorda si la vorbe. 'Bill, pot sa-i dai numarul tau de telefon pana cand eu voi fi destul de mare ca sa iau un telefon la mine, si Miko, da-mi numarul tau, adica spunei-l lui Bill' 'Da…nu…eu…trebuie sa…' 'Nu trebuie sa pleci, deci, zi-l' Ce tupeu are fata asta:X Ii dau numarul lui Bill, el pe al sau, si ma indrept spre iesirea din spital, incercand sa-mi dau seama ca el… 'Stai, domnisoara' Ma intorc si il vad pe Bill alergand, se apropie de mine 'Aaaa…' 'Miko' 'Mersi…uitasem cum te cheama…Miko…Miko…Miko…' 'Ai patit ceva? 'Nu…ai uitat asta' 'Rucsacul' 'Da…' 'Mersi mult' Ma intorc sa plec si Bill ma prinde de mana 'Te cunosc de undeva??' 'Bill…da…poate' 'Nu…imi pare rau…cred ca te confund' 'Nu…' 'La revedere' Si ma pupa pe obraz 'La revedere…'
A trecut un an de atunci. Lucrurile nu se schimbasera. Ma intalnisem des cu Amy, devenisem foarte bune prietene, stiam destule despre TH, pentru ca Amy vobea mult despre ei.Pe Bill nu-l mai vazusem decat la concerte sau in poze. Viata in New York devenise buna. Nu pot spune ca sunt pe deplin fericita, desi am tot ce-mi trebuie ceva din trecut ma framanta inca. Normal. El.Persoana misterioasa, pe care o cunosc atat de bine si totusi el nu. Persoana care m-a lasat masca, in spitalul acela, care m-a sarutat daca se poate spune asa, persoana care…Bill. El e. Cel care…prima ata…el..doar el…inainte de a ne intalni la spital, in trecut…pot spune ca…avusesm…o altfel de intalnire…Bill…tu…de ce tu?... Lacrimi mari si tainuite ca roua limpede coboara-ncet cazand pe albul unei petale albe ca laptele al unui trandafir atat de vechi si totusi atat de fraged, tanar si divin. Lacrimi mari si triste, lacrmi divine cad pe lespedea de cristal . Lacrimi cad arzand mana rece. Linistea suprema se asterne peste orasul cuprins de ceata amurgului. Licuricii, creaturile de vara, isi aprind fosforescenta stravezie selenara, pe sub brazii din imprejurul mormantului plin de tacere sumbra. Pe lacul din apopiere lebada trece ca o inchipuire, alba ca zapada, cu aripile ca doua scoici de argint, cu gatul lasat intre ele, subtire, odulat, ca toarta unai amfore. In fiecare noapte, in visele mele Te vad, te simt Ca asa stiu, ca vei continua Departarea traverseaza distanta Si spatiu dintre noi Trebuie sa vii sa-mi arati cum sa continui… Trecutul a fost…dar ramane trecut…totul depinde de tine…atunci nu ma recunoscusei…eu, doar eu, mereu voi fi aici, te voi astepta... Aproape, departe oriunde ai fi Cred ca inima va continua sa bata Inca o data deschizi usa Si esti aici in inima mea Si inima mea va continua sa bata… Linistea nemiloasa se asterne peste mormintele reci si palide. Imi aduc aminte cum imi sopteai…Dragostea ne poate atinge o singura data ...si ne poate parasi o viata...si niciodata sa nu o parasim pana nu vom mai fi…toate acele vise care mi le dadusei…sperante…si totul spulberat...Dragoste a fost cand te-am iubit pe tine,Adevarat o singura data am fost impreuna…acolo…langa tine…dar te-am tinut in viata mea...voi continua sa merg mai departe…fara tine, dar cu tine in sufet… Linistea desavarsita este intrerupta de susurul frunzelor usor catinate. Doi ochi licaresc ca doua boabe de roua. In cimitirul sinistru in noapte se arata inca un suflet ca o vedenie a soarelui in apus. Luceafarul isi coboara raza jos, unde rasare ca un mugur de argint pur. Ochii acestia patrunzatori lucesc la fel ca doua lumini mari, luciri trandafirii, speriate parca de vietatea ce-i statea in fata. Lumea celor de pe alte taramuri se dezvaluie tesuta de razele lunii. Luminita pe care o tinea in mana ii lumina fata gingasa, senina dar atat de suferinda, alba ce parea muiata intr-un aer de aur. Lumina vie de la lumanare odihnitoare dar atat de indeparatata ne invaluie. Stam fata in fata. Nadejdea vremurilor mai bune rasare ca o floare, dar lacrimile mari si tainuite ale lui ca roua limpede coboara incet linistite in ceasul jertfelor de noapte. Trece si se aseaza langa lespedeamare si grea de marmura. 'Mama, mie-asa dor e tine…Ea..o vreau inapoi…s-a intamplat demult…nu ti-am spus…atunci a fost o atractie dar dupa ce amlasat-o…mi-am dat seama ca…mama…nu mai pot…mamaaaaaaaa…' E asa de dur…de trist…cum poate o fiinta atat de angelica sa sufere? El…plange cu lacrimi de gheata…ce cad…noaptea devenise neagra. Doar lumina lumanarii se mai vedea. Se ridica.'Adio mama…Te iubesc...mama, ajuta-ma sa o gasesc' Se uita inspre mine…unde ochii mei nelamuriti si mari clatinati de o lumina calda de tristete, feminina, parca il alinta, desi parca il ingrozesc. Gata. Stiu ca am gresit dar…am suferit destul. 'Bill' 'Cine esti si ce cauti aici?' 'Bill stiu ca ma cunosti te rog' 'Ce vrei de la mine?' 'Iarta-ma. Te rog doar sa ma ierti. Trebuie sa-ti arat ceva' 'Eu…bine…hai sa mergem de aici' Plecaram din cimitirul acela sumbru, care incepuse sa ma sperie,, dupa care merseram circa 10 minute fara sa ne spunem nimic cu masina lui. Intraram in hotelul unde statea si merseram in camera lui. Da…poate ca e prea multnu? Déjà in camera lui…Iarasi?... 'Deci' 'Bill…eu…' 'Treci la subiect' 'Iti aduci aminte de asta?'
Facu o fata. Bine. Gata. Au trecut 5 minute. Am pus cutia pe masa, iar el se uita la ea. E…concentrat. Parca viseaza. 'Bill' 'Da…' 'Acum ma asculti?' 'Iti aduci aminte de asta? De ce mi-ai spus cand mi-ai dat-o?' 'Numai ca…atunci…era…altceva…' 'Bill...mi-ai zis ca...' 'Stiu ce ti-am zis...' 'Deci...' 'Vreau sa fim despartiti un timp' 'Am fost destul' 'M-ai distrus' 'Dar te iubesc' 'O spui de parca te-ai folosi de mine. Acest cuvant nu se rosteste oricum' 'Eu te iubesc...dar tu nu' 'Bine. Trebuie sa plec' 'Vorbim' 'Vorbim' "Firar sa fie…cand pusesem mana pe el" Sa va povestesc.M-am schimbat mult. M-am imprietenit cu fete de cartier. Fete? Si baieti normal. Am 15 ani. M-am angajat intr-un club. U face fata asta, ce, nu-mi pasa de ce spun ceilalti, imi place acolo.Eu servesc bautura. Nu. Nu dansez. E jenant sa le vad pe celelalte fete cum danseaza si atrag privirile, dar prefer sa stau mai ascunsa.Ceva din vechea Miko mai e in mine. Bine. Poate exagerez. Andrew se indreapta spre mine, ma pupa pe obraz, iar eu stersei de parca mi-ar fi dat cine stie ce boala. 'Ho Mik nu-ti dau HIV' 'Unde mergi?' 'O tipa vrea sa vine' 'Interviu?' 'De fapt merg sa-i zic ca nu angaez. Dau toate tarfele afara' 'Ce'i cu tine?' 'Vreau sa-mi deschid restaurant. E mult mai bine decat club' 'Daca zici tu' 'Ce-ar fi sa-i zici tu? Eu am intalnire cu cativa oameni care o sa reamenajeze locul' 'Bine' 'Mersi' Imi fac treaba, uh….Andrew e seful…trebuia sa zic ,nu? E foarte dragutz. Dar … 'Andrew!' 'Zi' 'Cum ramane cu mine?' 'Adica?' 'Daca nu mai e club…' 'Mai fetito' 'Nu-mi mai zice asa' Se crede smecher, nu? Are 20 ani 'Pustoaico, nu te pot asa balta,asa ca o sa lucrezi tot pentrub mine, chiar dacaesti multi miliardara, foarte desteapta, iti urmezi studiile…' 'Asa, zi-mi ce o sa fac' 'Curat pe jos' 'OMG. Esti tacanit?' 'Glumesc. O sa fii politistul restaurantului' 'Pe cuvantu' tau?' 'Te-am mintit vreodata?' 'Daca ma gandesc bine…DA' 'Bine. Am treaba. Deci asa ramane' 'Cat o sa-mi iasa?' '25 euro pe zi' 'Miogule' 'Multe vrei. Dacate descurci semareste' Ii iau mana si i-o lipescdespate,ii dau un pumn in burta si-l imbrancesc. 'Bine. Am treaba. Vadca osa-ti iei meseriain serios.DAR NU PE MINE' 'Ok' 'Pa' 'Pa' Din nou o dimineata obijuita. Trecuse inca un an.Restaurantul fusese deschis si era un succes total. Nu mai vorbisem cu Bill, decat in general, dar cu surioara sa Amy, ieseam in fiecare zi. De fapt, Bill plecase in turneu, si la telefon nu mai vorbisem mare lucru. Planuia sa facao vizita in curand aici, dearece urma vacanta. 2 saptamani libere,dupa care totulse relua. Noaptea ca o crizatema gigantica de parfum si argint, si-a desfacut splendoarea de la un capat la altul al lumii, care dobandeste noi dimensiuni dezvaluindu-se tesuta din razele lunii pline a miezului de nopate cumpanind, palida si neclintita, mandra regina a noptii. Lacul parca adormit si el pare o uriasa lespede de piatra. E albastru si limpede ca lacrima iar lebada trece ca o inchipuire alba ca zapada, cu aripile ca doua scoici de argint, cu gatul lasat intre ele, subtire, ondulat ca toarta unei amfore. Iarasi in parc.In parcul in care imi placea atat demult sa ma plimb. Vreau sa devin iar cea dedinainte.M-amsaturat.Clubul m-a distrus. Nopti nedormite.Uh…baietii…bine ca nimeni nu se atingea de mine ca… Stau intinsa pe o banca, inmijloculparcului.Sunt la 1 metru de apa. Inchidochii si o imagine atat de puraimi apare in fata. Nu pot sa-l uit… numapot folosi de el…nu pot…il iubesc…si totusi…poate ca si el….:|…cred ca inacest moment canta…fericit…e tarziu…artrebui sa merg acasa…peste douazile vin parintii…e vara..e atatde cald…e 1 sie atatdecald… e noapte…bezna…intunericul gros mapatrunde…un fasait subtire se aude…Cativa trandafiri imi atingfata,si ma ridic brusc. Parca trecusera prin aer.Zburaserapelanga fatamea…ma imbalsamasera cuparfumul lor. 'Oricine ai fi arata-te acum' 'Oricine?' 'Bill!?' 'Eu' 'Ce faci aici?' 'Nu asta e locul unde te gasesc mereu?' Se apropie pune un trandafiralb intre noi, se apropiesi pasarutasimplupebuze.Euiau trandafirul si il imbratisez.Din nou parfumul mainvaluieintr-o vraja tesutadebaiatul visurilor. Nesarutam din nou,dar acum amadoi dam tot ce avem pentru acest sarut. 'Te iubesc' 'De ce ai plecat?' 'De fraiera,nu ma parasi' 'Ce afost intre noi atunci…o noapte de iubire' '…' 'Puteau fi multe' 'Imi pare rau ca am plecat cu acel baiat, dar acum mi-am dat seama ca esti singurul pe care l-am iubit si pe care-l voi iubi' Nu pot sa cred. De ce fac asta? Caz nobil. Dar inima lui? Inima mea? Eu?
